La Antena 3 e reluare la “Ediţie Specială” cu Dana Grecu … cred. Iar se vorbeşte de politică. de fapt la ei zi de zi se vorbeşte de politică. Uneori sunt amuzanţi, alteori mă plictisesc. Azi mă plictisesc. Încep să urăsc multe lucruri în jurul meu. În primul rând televizorul, aş vrea să îl sparg dar nu am curaj, aş vrea să nu mă uit, dar… ce să fac? Să stau pe mess? Neeeee… Pe blog? neeeee… că pe blog oricum stau singur : )).

Şti ceva? Chiar crăp de somn şi totuşi NU pot să adorm, am febră, mi-e frig, m-a prins răceala şi cel mai important lucru este că NU mă interesează absolut deloc.

O seară faină să ai, sau o dimineaţă plăcută, Ionuţ.

Să creşti mare “puştiule”. Săfie ziua ta şi eu să nu ştiu nimic … ha! Să îţi fie ruşine! Acum ar trebui să înşir toate urările alea ce se zic la zilele de naştere. Ar fi simplu să şti, dar cred că aş minţi. Nu tot ceea ce dorim pentru cei dragi nouă se împlineşte. Aşa că îţi doresc sănătate. Chiar îmi doresc să ai parte detoate urările alea ce se spun. Şi de bani, şi să ţi se împlinească toate visele … dar trebuie să mă înţelegi, niciodată TOATE visele nu o să ţi se împlinească (ce nesimţit din partea mea, nici de ziua ta nu te încurajez).. De fapt, eu o să te încurajez în prea puţine cazuri, şi nu pentru că sunt indiferent, ci din contra pentru că îmi pasă. Nu pot să te laud pentru un lucru mărunt că astfel o să ţi se urce la cap. )

Viaţa e frumoasă la 17 ani, sau cel puţin aşa cred. Deşi vârsta de 17 ani nu este departe de mine, nu mi-e atât de îndepărtată, nu îmi amintesc foarte bine cum e! Cred că de fapt a fost ca oricare altă vârstă. Se spune că 17 ani este vârsta premergătoare maturităţii, vârsta în care dai de cele mai interesante experienţe dar şi de greul vieţii. Vârsta în care ÎNCĂ eşti naiv, tânăr, crezi în orice … finalul naivităţii … toate alea.

Tu eşti puştiul blogului “Să visăm împăreună”, eşti cel mai tânăr dintre noi, deci tu eşti copilăria blogului (deşi eşti adolescent), Clau este adolescenţa (deşi este mult mai matur) iar eu învăţ să iau de la amandoi cele mai frumoase perioade ale vieţii. Perioade de care nu m-am bucurat la momentul potrivit.

LA MULŢI ANI PUŞTIULE!

by Ionut

(preluare LIVIU “Bunul gust al bunului simţ”)

Proiect de dezvoltare turistică … cică! Proiectul arată bine, nu zic nu, dar cât de realizabil este nu prea îmi dau seama. În primul rând acest proiect de dezvoltare ar strica o parte din Parcul Unirii (nu ar fi o problemă, dar TOCMAI A FOST renovat). Pe de altă parte, bani de la minister nu sunt, alte fonduri … nimeni nu are interes să le acceseze. Deci … rămânem la stagiul de proiect.

By Ionuţ

P.S.: Şi dacă se va realiza am o vagă impresie că vor face treabă de mântuială. Ca la românica.

“Oricum nu te bagă nimeni în seamă, oricum vorbeşti degeaba. Oricum legea este respinsă. Trebuie să fi de-a lor.” Hai să mori tu. Poate că aşa este, DAR AI ÎNCERCAT, în pula mea să faci ceva? “Păi nu pentru că…” Îţi spun eu de ce. Eşti prea ocupat să plângi de milă unui popor LENEŞ. Dacă te-ai opri din bocit, ai vedea altfel lucrurile, şi ai avea iniţiativă. ŞTIU! Lipseşte spiritul civic.

România este o mică ţară din Europa, cu o soartă destul de nefericită, în care speranţa de viaţă e tot mai mică, iar oamenii din ce în ce mai nefericiţi. Deci, România este o ţară MINUNATĂ. Şi (părere personală) că ne merităm soarta. Să ne fie de bine!

Ionuţ

P.S.: … şi nu am uitat de clipul ce trebuie să ţi-l trimit azi. Nu scapi )

Ionuţ

Diabetici de pretutindeni, UNIŢI-VĂ!!!

12/02/2010

Doar aşa arătăm că suntem oameni şi că avem sentimente ajutând pe cei care ajută şi pe cei care au nevoie.

Toţi sau majoritatea, cei care am trecut pragul Fundaţiei Cristian Şerban din Buzias suntem recunoscători pentru ceea ce au făcut cei de acolo pentru noi, pentru ce înseamnă în prezent acel loc pentru noi, cred că a venit timpul să răsplătim doctorii, asistentele, doamnele de servici, îngrijitoarele, şi pe tot staful din clinica în frunte cu  domnul şi doamna profesor Şerban, încercând să îi ajutăm, prin direcţionarea a 2 % din impozitul anual datorat pe venit, nu e mult dar e un început. Trebuie doar completat un simplu formular:  declaratia 230.

Toate datele necesare pentru acest lucru le găsiti aici: Fundaţia Cristian Şerban

Pentru că această Fundaţie nu se ocupă doar de diabetici, ci şi de hemofilie şi de distrofie musculară, şi multe alte probleme şi afecţiuni. Cred că toţi oameni ar putea contribui pentru binele celor cu probleme.

Petrila Florin Bogdan

Bogdan este omul diagnosticat de tânăr cu diabet. Unul dintre acei mulţi oameni. O boală care, întreţinută, nu îţi distruge viaţa, dar care, fără o îngrijire atentă, te poate omorî. Pentru întreţinerea oricărei boli spitalele şi fundaţiile fac tot posibilul să îi sprijine pe pacienţi şi să le ofere îngrijiri medicale pentru ca ei să ducă o viaţă cât se poate de normală. Fundaţia Cristian Şerban este una din fundaţiile din România care încă mai face ceva, medici deidcaţi oamenilor care le trec pragul, specialişti. Mulţi oameni le sunt recunoascători celor de acolo. Tocmai de aceea 2% din impozitul pe care ORICUM îl plăteşti statului redirecţionat către această fundaţie poate să ajute medicii şi cercetările pe care fundaţia le are în derulare. PAGINA OFICIALĂ: CENTRUL MEDICAL CLINIC DE EVALUARE ŞI RECUPERARE PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI “CRISTIAN ŞERBAN” – BUZIAŞ – ROMÂNIA. FUNDAŢIA “CRISTIAN ŞERBAN” PENTRU AJUTORAREA COPIILOR BOLNAVI.

Trebuie precizat că tu nu pierzi nimic prin această direcţionare. Tu oricum plăteşti statului impozit pe venit (impozitul pe salar). De ce să dai statului totul? Dă şi unei fundaţii o bucăţică. Ţine minte: Oricând poţi fi şi tu în locul acelor oameni care apelează la ei. DECIZIA ESTE DOAR A TA!

by Ionuţ Soryn

Sau banii. Tot aşa. Banii în sus, banii în jos… Viata nu e doar despre bani şi putere prieteni. Mai e şi despre suflet care mai doare din când în cand, mai este şi despre natură, pe care, apropo, tot noi o stricăm făcând bani şi luptând pentru putere, mai este şi despre ceilalţi de lângă tine care din când în când mai suferă şi NU au nevoie de bani ci de o vorba bună, mai este şi despre ajutor în caz de incendiu, calamităţi, cutremure, mai este şi despre iubire (NU COMERCIALĂ) ci iubirea aia ce vine de suflet; aaaa… suflet da, mai este şi despre suflet, pe care habar nu ai uneori cum să îl hrăneşti, că el nu mănâncă salam, paine, ouă, carne, şaorma cu taxă de fast-food, brânză şi nu bea lapte, sucuri naturale, sucuri nenaturale suprataxate sau băuturi alcolice. Mai trebuie să şti din când în când şi ce e ăla suflet.Ai uitat? Nu-i nimic! Te-am iertat.

Lucruri tâmpite pentru orice om sănătos la cap şi importante doar pentru un mare tâmpit ca mine care mai crede că lumea se schimbă dacă îţi doreşti asta. )) =))) Doamne ce tâmpit, cum să crezi, prietene, aşa ceva? Tu nu vezi ce e în jurul tău? Încep să îmi doresc acelaşi lucru ca Mircea Badea: să se aleagă praful de noi toţi şi de ţara asta, poate, din cenuşă, se va face ceva.

Eu m-am hotărât să plec. Pe bune. Americanii vând pământ pe Lună? Dar bănuiesc că obsedaţii de putere şi bani au ajuns şi acolo şi au cumpărat deja Luna. Plec pe Marte! “Drum bun şi cale bătută …” Ştiu că asta răspună în mintea celor care încă mai citesc aceste rânduri. Dar nu vreau continuarea … Cale bătută şi atât!

by Ionuţ

Lucky13

Lucky13

Ştiu că nu sunt un oarecare de pe stradă. Chiar dacă mulţi încearcă să mă decrediteze. Eu ştiu că sunt mai bun ca mulţi. Şi asta pentru că am demonstrat-o. Pot fi un “cel mai bun prieten”, loial, mereu dispus să te ajute, pot fi un bun ascultăror, disponibil întotdeauna, pot fi o companie plăcută, nu plictisesc, sunt vesel, bine dispus, sociabil … (uneori prea sociabil). Deci nu sunt oricine. Poate crezi că e laudă. Ei bine, nu este laudă dar dacă aşa vrei să crezi, crede! Nu este laudă, doar că m-am săturat să fiu IMPORTANT şi mulţi să nu observe. Pentru mine (Sorin) eu sunt chiar foarte important, pentru familia mea sujnt important, pentru fraţii mei de sânge sunt important, pentru fraţii mei de suflet sunt important. Pentru DUMNEZEU, care MĂ IUBEŞTE sunt important. Pentru Dumnezeu suntem toţi importanţi, şi atunci nu mai are farmec.

E târziu. Am plecat la lucru. Iar am întârziat. Ce contează …

“Nu contează, mort sau viu”

By Ionuţ

„Reţeta pentru un an bun: Se iau 12 luni şi se curăţă foarte bine de amărăciune, mândrie, ură, invidie, frică, irascibilitate şi stres. Se împarte fiecare lună în 28-31 zile, după caz, astfel ca proviziile să ajungă exact 1 an! Fiecare zi se prepară separat: 1 parte muncă, 1 parte linişte, 1 parte umor. Se mai adaugă 3 linguri optimism, 1 linguriţă toleranţă, un praf de bun simţ şi… o picătură de speranţă! Peste aluatul astfel obţinut se toarnă apoi dragoste din belşug… Preparatul gata făcut se aşează pe farfurie şi se împodobeşte cu frunzuliţe de curaj şi încredere în sine. Se serveşte zilnic, cu bucurie, alături de ceaşca de cafea din fiecare dimineaţă! Prezenta reţetă nu se compensează, ea este gratuita si se transmite liber de la om la om, insotita de urarea: Un An Nou darnic si bun, Sanatate Deplina, Fericire Maxima si Abundenta Absoluta!”

Sursa: “Urări pentru Crăciun şi Anul Nou”

La recomandarea acestui tânăr am vizionat un mic filmuleţ cu un om care nu crede în Biblie, care nu crede (aparent la fel ca mine) că Dumnezeu poate să îl iubească, din cauza vieţii pe care a dus-o. Eu am înţeles care este referirea ta, prietenul meu. Am înţeles şi că tu recunoşti acele personaje în viaţa mea. Şi eu sunt acel „Larry” în viziunea ta pentru că şi eu am avut o oarecare poveste mai ciudată. Poate că în discuţiile noastre ai recunoscut acel „tată” care nu şi-a iubit copilul, acea mamă mereu ocupată, locul de muncă unde îmi petrec o parte mare din timp, prieteni… Şi pe „Iisus” al timpurilor nostre în oamenii care îmi spun că „Dumnezeu mă iubeşte”.

Eu ştiu că Dumnezeu mă iubeşte, ştiu că are un plan. Cred în Dumnezeu, chiar dacă pentru unii acest Dumnezeu este doar „Dumnezeul meu închipuit” (cum îmi spunea un prieten). Filmuleţul mi-a plăcut. Creştin nu însemană să fi înscris într-o anumită religie. ŞTIU! Dar filmuleţul nu vorbeşte despre un simplu creştin. Ci un aparţinător al Bisericii Creştine, chiar dacă nu spune asta în mod explicit. Pentru că există o credinţă, o fomaţiune numită „Creştini după Evanghelie”. Deci tot o Biserică este şi asta, tot o politică …

Dacă TU vrei să crezi în Dumnezeu şi vrei să îmi vorbeşti despre el, el TE ascult! Dar nu pot să aparţin unei anumite formaţiuni care spune că nu este o Biserică, dar acţionează ca orice Biserica, ca orice instituţie. EU CRED ÎN TINE, Luci, nu în Biserica ta. Eu te respect pe TINE, te iubesc pentru că îmi eşti prieten.

ŞI DA, Dumnezeu mă iubeşte, şi mă va iubi mereu. Pentru că mereu o să incerc să fiu mai bun decât sunt azi. Îl iubesc pe Dumnezeu chiar dacă nu acţionez mereu ca un creştin. Dar creştin pot să fiu şi dacă aparţin ortodoxiei, creştinismului reformat, creştinilor după evanghelie, penticostalilor, catolicismului, greco-romanilor, romano-catolicilor, sau oricărei formaţiuni creştine. Şi la fel pot fi un bun creştin chiar şi dacă NU aparţin nici unei formaţiuni din cele enumerate mai sus.

Pentru că un bun creştin este cel care crede în cuvântul lui Dumnezeu, care îl iubeşte pe Hristos după cum zice porunca „cu toată fiinţa ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. ŞTIU că nu sunt un bun creştin, încă mai am de învăţat MULTE. Dar o voi face. Voi învăţa să mă rog Lui, voi învăţa ce este aceea o rugăciune, îmi voi căuta şi un duhovnic care să îmi confirme că întradevăr Dumnezeu mă iubeşte.

Are dreptate filmuleţul: În faţa lui Dumnezeu nu mai contează ce religie porţi. Pentru că nu doctrina te face un bun creştin. TU poţi deveni un bun creştin dacă acţionezi ca un bun creştin. Dacă îi urmezi exemplu lui Iisus Hristos. Voi învăţa să fiu bun. Şi chiar dacă nu religia te face creştin ea te sfătuieşte de bine.

Sunt preoţi care te ajută să îl găseşti pe Dumnezeu fără să ceară nimic în schimb. Şti ce cred? Că toţi putem să fim un exemplu. Cred că toţi putem să îl urmăm pe Iisus Hristos, dar mulţi dintre noi nu vor, sau nu văd. Dar adevărata, credinţă NU stă în evanghelişti, catolici, ortodoxi, creştini după nu ştiu ce sectă, penticostali, baptişti, martori ai lui Iehova, Oastea Domnului, Credinţa nu ştiu cum … Se numesc religii creştine, doar atât. Adevărata credinţă stă în Dumnezeu şi bun creştin poţi fi INDIFERENT ce religie îmbrăţişezi. Şi îmbrăţişezi o religie. Chiar şi tu. Şi tu ai Biserica ta. Chiar dacă eşti doar… creştin.

Ionuţ Soryn

Mă frate, eu în Ajun (azi sau ieri dacă citeşti asta dimineaţa) am primit vreo 2 mesaje… de fapt trei. Unul de la un coleg (şi îi mulţumesc; nu pot să îi răspund pentru că telefonul mi-e blocat), altul de la hmmm stai să mă uit … ce mai contează? Şi un puşti foarte de treabă parcă mi-a trimis mesaj. Dar pot să spun că NICI UN mesaj nu valorează cât o strângere de mână, o vorbă bună, sau un gând frumos sau o surpriză plăcută.

Şti ceva? NU am avut 100 de mesaje, dar am avut: un telefon de la un prieten care a ţinut cu tot dinadinsul să nu trimită un mesaj impresonal ci să o spună, am avut un frăţior (un prieten de suflet) care a vrut să plecăm la o cafea şi să îmi spună că amicii de distracţie se găsesc pe toate gardurile, dar dacă pierde un prieten ca mine este un prost. Şi nu vrea să fie un prost. Şi am avut parte şi de o surpriză extraordinar de plăcută: după multe luni am stat de vorbă cu un prieten pe care am crezut că l-am pierdut şi am simţit că avem o discuţie la fel de plăcută ca atunci … demult. “Ca în vremurile bune” cum spunea…

Chiar dacă în casa mea nu e sărbătoare, chiar dacă nu e linişte, pot să spun că am avut pentru câteva clipe alături de mine (chiar şi la distanţă) cei mai importanţi oameni din viaţa mea. Mama aici, Ea … undeva departe, Claudiu la Braşov, Alex la Craiova, Lucian la Iasi, Cosmin la Bucuresti . Toţi atât de departe, dar totuşi atât de aproape… Şi mai ştiu că cineva se va ruga pentru mine. I-am cerut asta şi sunt sigur că nu mă va dezamăgi. Aşa cum nu m-a dezamăgit NICIODATĂ.

Ionuţ Soryn

Scene din filmul “The Nativity” care prezinta Naşterea lui Iisus.

Muzica: Ami şi Crista – Ieslea sfântă.

SURSA: Youtube.com

Evanghelia dupa Matei 2, 1-12

Cinste ţie oraş simbol, Timişoara.

Ionuţ

Dovadă sunt Claudiu (Braşov), Ionuţ (Suceava) şi Sabin (R.Vâlcea). Ei bine pe Sabin nu l-am cunoscut pe blog, ci altundeva … tot în online. Pe vremea aceea era un copil de 12-13 ani. L-am întâlnit şi în realitate de vreo 3 sau 4 ori. A oprit prin Alba Iulia când a fost în concediu cu părinţii lui. Nu sunt doar ei cei pe care i-am întâlnit în online, sunt şi cei o sută şi ceva ce şi-au spus măcar o dată povestea lor pe ID blogului “Să visăm împreună”. Am spus că “CINEVA te ascultă”, nu? Eu zic că aşa a fost. Am vorbit doar de cei trei pentru că pe ei i-am cunoscut şi în realitate, dincolo de online. Deci cum spuneam, Sabin, puştiul de atunci care (chiar dacă în ochii mei tot “puştiu” a rămas) a mai crescut între timp, şi a devenit un adolescent. Sunt ceva ani de atunci.

Ideea este că acum, după mult timp, a primit de la mine un “IGNORE”, ca să folosesc limbajul “mesengerian”. Şi la propriu şi la figurat. Eu am obişnuit să glumesc de multe ori cu el, de multe ori l-am făcut “puştiu”, de multe ori am făcut diferite glume mai mult sau mai puţin agreabile. Şi niciodată nu s-a supărat. Pentru că ştia că GLUMESC. Şi ştia de glumă. Astăzi însă, lucrurile stau cam diferit. S-a schimbat. Nu mai este puştiul ăla de l-am cnoscut eu. Ba chiar, este mai irascibil, şi mai “nervos”. Nu te-am cunoscut aşa puştiule. Şi când te-am făcut “puşti” nu m-am considerat exagerat de mare în comparaţie cu tine. Şi nici nu te-am JIGNIT, aşa cum te-ai simţit probabil azi. Dovadă este şi Claudiu, pe care, deşi are 21 de ani, l-am făcut în nenumărate rânduri “copile”. E o formulă de adresare, şi nu e un “mişto”. Nu aş îndrăzni niciodată să te iau la mişto, puştiule, pentru că îmi eşti unul din cei mai dragi prieteni. Nu ai fost tu cel care, deşi nu aveaţi programată o oprire la Alba Iulia, i-ai rugat pe părinţii tăi să rămâneţi o noapte aici? Să ieşim la un suc? Şi aţi rămas. Aşa am cunoscut-o şi eu pe mama ta cu care am vorbit de mai multe ori pe messenger. O femeie extraordinară pe care am respectat-o şi o să o respect mereu. Nu ai fost tu cel care atunci când a plecat în străinătate în excursie, m-ai sunat în gara din Alba Iulia să vin să ne vedem? Nu ai fost tot tu acela care atunci când te-ai întors din Polonia (cred, nu mai ştiu exact dacă în Polonia ai fost) m-ai chemat din nou în gară? Şi chiar ai o poză din gară, dacă ţi minte. Cum crezi că aş îndrăzni eu să îmi bat joc de tine sau măcar să te jignesc? Întotdeauna când am vorbit, am încercat să te sfătuiesc de bine, nu de rău. NICIODATĂ nu te-am încurajat să faci un lucru rău şi DA, ÎNTOTDEAUNA te-am “certat” când ai făcut o prostie (doar atunci când am şi aflat de ea). Şi atunci când ai zis de motor, am fost foarte îngrijorat, pentru că ştiu ce pericol te poate paşte pe un motor dacă nu eşti atent şi conştient. NICIODATĂ nu am refuzat să stau de vorba cu tine atunci când ai fost supărat sau bucuros. Nici atunci când de supărare spuneai să te “las dracu în pace” că eşti nervos şi după ceva timp îmi spuneai că “scuze, am fost doar nervos, nu am avut nimic cu tine”. Am înţeles asta!

Oricum, păstrează un IGNORE din partea mea, şi asta doar pentru faptul că nu mai şti cum să te comporţi cu oamenii care nu te-au deranjat niciodată, care nu te-au supărat intenţionat. EU nu mai sunt dispus să accept de la ABSOLUT NIMENI comportamente de nesimţit. Dacă cineva nu mai poate să poarte o discuţie civilizată, atunci îmi pare rău pentru el. Întorc capul şi merg mai departe.

Cum e şi cu prieteniile astea “online”. Eddy (Mihai), Diana (colega de pe blogul “PeBalcon”), Alex, Damian, Ruxandra, Mitza, Claudiu, Ciupy, Liviu, Laura, Alexandra, STAR (Alex), Lucicx (se ştiee!), Andreea, Emilia, “O nimeni” (dar întotdeauna cineva, Simona), UnBlogger, Soapta, Cezar, Alex Severin, Damian (din Republică), Raul, Bogdan (Diabeticul), Vali, Ramona, Adi (Guardian Angel), Octavian şi mulţi alţii (cam 180 şi ceva), oameni pe care nu am cum să îi trec cu vederea, deşi sunt ONLINE, sunt cei care cel puţin o dată şi-au spus povestea prin intermediul ID disponibil pe blog. Sunt oamenii care cel puţin o dată au citit măcar un articol al blogului “Să visăm împreuna”. Şi toţi îmi sunt amici, mulţi dintre ei îmi sunt prieteni.

Pace vouă! Ionuţ Soryn

Nu ne-am născut în locul potrivit!

Ionuţ

Booon. Deci, ar fi mai simplu să zic ce lucruri simple găseşti la mine, pentru că sunt un cidat prin naştere, un nenorocit, un om de nimic, un gunoi şi multe, dar foarteee multe altele.

1. Sunt cel mai bun, imaculat, impecabil şi PERFECT om de pe Pământ.
2. Sunt genial, nobil, deştept, inteligent plus toate calităţile posibile.
3. Sunt cel mai MARE mincinos (am minţit la punctele 1 şi 2 cât nu am minţit în toată viaţa mea)
4. Sunt irational de multe ori, dar in acelasi timp sunt perfect constient. (Asta este pe bune, ca toate cele ce urmează).
5. Nu suport sa stau mai mult de 8 ore singur, nu suport sa nu fiu inconjurat de oameni. Dar 8 ore zic mult. Prefer compania oamenilor atât de mult cât se poate, şi aş putea să jur că dacă aş fi singur 3 zile aş ajunge în situaţia de a mă sinucide.
6. URASC DUMINICA, deşi este o zi de odihnă şi sărbătoare, prefer servici şi orice altceva zi de zi, oră de oră, numai de teama de a nu fi singur fără oameni.
7. Mă sufoc în spaţii închise dar NU sunt claustrofob.
8. Mă enervez dacă un prieten a făcut ceva grav în trecut CHIAR dacă acel lucru nu mă mai afectează în prezent. Nu pot să trec peste asta (Exemplu: am aflat de curând că un prieten şi-a bătut acum 2 ani prietena… încă nu am trecut peste asta).
9. NU suport ipocrizia deşi uneori PAR şi eu ipocrit. (Asta este atunci când nu am chef să vorbesc cu cineva şi o fac doar pentru a nu jigni … foarte mult…).
10. Ascult cu interes de foarte multe ori sute de păreri dar nu ţin cont de nici o părere, decât de părerea mea.
11. Sunt un COPIL, deşi am 23 de ani. Am momente în care sunt un copil şi momente în care ai zice că am 80 de ani (acest lucru chiar nu îl înţeleg).
12. Am un dulăpior de cărţi în care fac ZI DE ZI ordine dar ÎNTOTDEAUNA atunci când îl deschizi va cădea ceva afară. Şi chiar nu înţeleg cum se întâmplă asta în condiţiile în care fac ordine şi arunc mereu (chiar zilnic) lucruri şi cursuri care nu îmi folosesc.
13. Că tot am zis de ordine şi dezordine… SUNT un dezordonat deşi URĂSC dezordinea, şi mereu caut ca toate lucrurile să fie bine ordonate, aranjate, aliniate (dar NICIODATĂ nu vor fi aşa).
14. URĂSC enorm de multe lucruri chiar dacă NU ştiu ce e aia URĂ!
15. Consider că am spus mai mult de 10 lucruri, chiar dacă tot ce am spus poate fi rezumat într-o singură propoziţie. Sau mai grav, în 2 maxim 3 cuvinte.
16. Cred că am răspuns “AZI” chiar dacă nu de dimineaţă cum am spus şi chiar dacă “azi” de fapt e “mâine” (este ora 00:05 … maxim :06).

Ionuţ

Susţinător ai PSD din Alba Iulia, am o surpriză pentru voi. Hava nu pică fraţilor. Trădătorilor, că şi voi aţi fost susţinători ai lui Hava. Şi printre cei care au fost aseară cu voi s-au regăsit susţinători ai lui Băsescu, care s-au dat cu voi de lingăi ce sunt la aflarea veştii şi care cel mai probabil acum că Băsescu a obţinut un scor favorabil (la numărarea a 95% din secţiile de votare are 50,43 %) vor veni să îl susţină. Aceştia sunt susţinătorii voştrii. Cei care, azi cu noi, mâine cu voi iar poimâine revin la noi. Şi tot aşa pentru că ei sunt cei care se prostituează pentru o culoare politică şi putere. Se sucesc după cum bate Vântu, sau Voiculesc, sau Năstase, sau chiar Ion Iliescu.

Antena 3 şi Realitatea TV au făcut aseară cea mai mare prostituţie electorală care putea fi făcută vreodată de o televiziune. Am sperat să nu scriu despre politică. SPER SĂ fie ultima dată când fac asta.

Albaiulieni de pretutindeni, e corect?

ALBA IULIA, TU, oraş simbol al Unirii Naţionale, poţi crede că ROMÂNIA te-a uitat? Ţi-ai fi imaginat vreodată că TOCMAI TU vei ajunge în situaţia asta? În situaţia de a fi uitat, de a fi un oraş amărât pe harta ROMÂNIEI? Nu românii te-au uitat! Politicienii, cei care ne conduc, au uitat de tine! Românii te poartă în suflet ca simbol al Marii Uniri. Cum e posibil ca în CAPITALA UNIRII Ziua Naţională a României să nu fie sărbătorită aşa cum se cuvine? Dar nu vă e ruşine? Nu vă mai satură Dumnezeu, nenorociţilor? Chiar nu vă e frică de un Dumnezeu?

La mulţi ani România!

La mulţi ani Alba Iulia!

Române, poartă în suflet UNIREA. Marea Unire de la ALBA IULIA! Vino în Capitala Istorică şi Spirituală a României. Pentru că TU EŞTI UNIREA! La mulţi ani române! La mulţi ani, albaiuliene! LA MULŢI ANI ALBA IULIA, oraş martir, cinste ţie că ai reuşit să aduci aproape într-o singură ţară toţi vorbitorii de Limbă Rămână!

by Ionuţ Soryn

Să aveţi o iarnă cât mai mişto, să vă distraţi, să rădeţi, să mergeţi la săniuş … şi mai important să nu uitaţi să ne mai vizitaţi din când în când. Noi vom încerca să fim cât mai aproape de tine (aşa cum am încercat şi până acum). Voi încerca să revin şi eu cât mai des (problemele din ultimul timp nu mi-au prea permis acest lucru).

Vreau să mai fac un singur anunţ: Cel mai probabil de anul viitor blogul “Să visăm împreuna” va depăşi “graniţele” online-ului. Vom ieşi în offline printr-o asociaţie nonguvernamentală care va avea ca scop protecţia copiilor defavorizaţi, integrarea copiilor strazii în societate, ajutor la dotarea secţiilor pentru copii din diferite spitale din România. Vom face şi voluntariat pentru informarea tinerilor cu privire la consumul de droguri, tutun şi alcool, informarea oamenilor cu privire la activităţile noastre, totul pentru că suntem SIGURI că DOR IMPREUNĂ putem să schimbăm cursul lucrurilor. NOI (eu, tu, împreună şi fiecare în parte), putem să facem un bine copiilor loviţi de soartă. ŞTIU că şi ţie îţi pasă şi sper să ni te alături în lupta împotriva indiferenţei.

Ionuţ Soryn

- Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.

- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

„Aşa este, nu sunt un model”, ăsta a fost răspunsul meu. Şi nu am explicat acest răspuns tocmai pentru faptul că a urmat o frază de genul „Eu încerc să fiu. Şi chiar reuşesc”. Şi cred întradevăr că încearcă să fie un model. Şi probabil că şi reuşeşte (nu am de unde să ştiu asta pentru faptul că nu îl cunosc foarte bine). În plus eu nu aş accepta un model contemporan. Nu o să spun NICIODATĂ că X sau Y (om din zilele noastre sau om din jurul meu) este un model pentru mine. Pentru că NU cred într-un astfel de model. De ce? E simplu: Eu am avut o viaţă grea (ceea ce am trăit eu, mie personal mi s-a părut greu, chiar dacă alţii pot să mă contrazică să spună că ei au avut o viaţă şi mai grea! OK! Pot face asta dar pentru mine ca om, atât am considerat greu şi mi s-a părut greu, atât am făcut faţă) şi din cauza oamenilor care au fost în jurul meu am devenit un om care pentru a se „proteja” a devenit un om care atacă. E o formă de apărare. Dar eu nu sunt atât de rău. Nu a existat niciodata acel MODEL.

ŞTIU !!! O să zici că îmi găsesc scuze, dar chiar nu sunt un om rău. Eu chiar nu pot să privesc suferinţa oamenilor, îmi dau lacrimile şi nu mă pot ascunde când văd că unii oameni nu ai posibilitatea de a fi alături de familia lor, când o fetiţă de numai câţiva anişori este grav bolnavă si familia nu are bani să o opereze. Când văd că o altă fetiţă este condamnată să trăiasca 12 ani! 12 ANI OAMENI BUNI! Fără nici o intervenţie medicală, NU se poate face nimic, trăieşte doar până la 12 ani şi … moare! Şi nu plâng pentru suferinţa lor, ci pentru că eu sunt SĂNĂTOS şi nu am ce să fac, sunt legat de mâini şi de picioare, nu am posibilităţi. Mi-aş da TOATĂ viaţa mea nenorocită pentru o viaţa liniştită pentru ACEI OAMENI! Şi acum nu o zic doar pentru impresie „artistică”, o spun din suflet, şi nu îmi pasă cine mă crede sau cine nu!

Dacă Dumnezeu mi-ar lua viaţa în schimbul unei fericiri a acelor oameni aş accepta fără ezitare, şi nu mi-a părea rău pentru nimic. EU sunt cel care a fost lângă oameni care au suferit şi i-a luat în braţe şi i-a strâns la piept şi le-a spus că va fi bine! EU sunt cel care a fost disponibil NON STOP (cei care mă CUNOSC ŞTIU asta), cel care NU a urât în viaţa lui pe nimeni pentru că pur şi simplu NU a ştiut ce e URA!

ÎNTRADEVĂR, nu sunt un model, pentru că doar Iisus Hristos a fost un model pentru omenire! Iar să fi un model nu stă, dragul meu, în limbajul de zi cu zi, ci AICI în suflet. Pentru că folosesc o expresie de genul „Păi atunci, la dracu’, pentru ce să mai fac ….” nu însemană că nu pot fi un om bun.

Şi asta contează, dar eu nu vreau să fiu un model în limbaj. Nu am cum să fiu un model, pentru faptul că nu am un limbaj şi un vocabular atât de variat încât să mă pot considera MODEL. Depinde ce înţelege fiecare prin model. Eu sunt doar Ionuţ (sau Sorin pentru tine), omul care îşi doreşte să fie doar un OM. Şi unul BUN! Prin ce? PRIN FAPTE, nu prin limbaj.

Dacă spui „Eu încerc să fiu un model, şi chiar reuşesc uneori”, pot să îţi spun doar că „Eu încerc să fiu un OM, şi chiar AM REUŞIT (si nu doar uneori, ci ÎNTOTDEAUNA)”. Şi NU, nu este laudă!

Ionut

Nu, nu mă refer la tine (cititorule), ci la acei oameni care simt o nevoie sadică de a se lăuda cu faptul că într-o anume seară au fost foarte beţi, au făcut scandal într-un „XulescuCafe Club” sau mai rău, într-o crâşmă ordinară de pe marginea unui şanţ. Chiar mai există şi astfel de oameni.

Într-o anumită zi cu soare, m-am întâlnit cu un cunoscut. Fără să fie întrebat de mine, a simţit nevoia să îmi explice că el are o durere de cap pentru o noapte de beută cu PRIETENII! Pff… frate, asta înseamnă să ai prieteni? Atunci, numai MULŢUMESC şi mă lipsesc. Satisfacţia cu care îmi explica mie faptul că s-a dus în barul „XYZClub” şi a băut acolo pââână dimineaţa şi au făcut scandal şi a venit poliţia … m-a şocat pur si simplu. Tipul era atât de mândru de el, încât am crezut că poate am rămas eu în urmă sau că poate nu am înţeles eu bine şi el de fapt a luat un premiu de excelenţă sau ceva.

Nu o să înţeleg niciodată asta şi … nici nu o să mă chinui foarte mult să o înţeleg! Fiecare să trăiască aşa cum vrea. La urma urmei, toţi o să dăm socoteală pentru ce facem, mai devreme sau mai târziu. Eu prefer o altă viaţă, sunt anti alcool şi prefer să fac o criză când văd sticla de băutură. O criză MULT mai sănătoasă decât un organism distrus de o boală ca alcoolismul (pentru ca da, este o boală).

Ionuţ

Am nevoie de o pauză care se pare că nu vrea să vină, nu mai rezist

Oare cum va fi ziua de mâie? Cum va fi după UN AN? Ca oricare alta? Revin …

(Legea nr 8/1996).

Oricine stie definitia cuvantului “decizie” si ce semnifica acesta. Fiecare dintre noi a luat cate o decizie intr-un anumit moment al vietii. Decizile variaza ca intensitate si importanta,de la a decide sa stai in pat 5 minute in plus, pana la a decide un asalt militar asupra unei tari. Un lucru uitat adesea, sau nesocotit, este ca fiecare decizie are consecinte. Consecintele se pot reflecta fie asupra persoanei care a luat decizia, fie asupra celor din jur. Este deci o mare responsabilitate sa iei o decizie si adesea consecintele sunt imprevizibile si incontrolabile. Oricum, fiecare decizie trebuie insotita de responsabilitate. Din nefericire, multi prefera sa refuze asumarea responsabilitatii pentru propriile decizii si pentru situatia lor actuala. Este usor sa dai vina pe altii. Si mai ales, e mai comod. Astfel, avem o serie de tergiversari, de acuzatii reciproce care nu ne apropie de rezolvarea niciunei probleme. Altii, merg si mai departe cu invinovatirile, acuzand pentru situatia lor actuala: teoriile conspiratiei, americanii, negrii, evreii, tiganii, francmasonii, extraterestrii din umbra care ne conduc, horoscopul nefavorabil,destinul nedrept,spiritele rele etc. E absolut socant ce sustin unii adepti ai conspiratiilor. De aici insa rezulta o serie de intrebari referitoare la libertatea de decizie individuala. Poate un individ sa decida in totalitate asupra existentei sale? Nu este atat de simplu. Omul trebuie sa se supuna unor reguli bine definite de societatea in care traieste. Invata inca din familie ce ii este permis sa faca si ce nu. Orice incalcare a normelor este sanctionata. Astfel, apar o serie de ingradiri. Cu toate acestea, datorita unei educatii solide (nu in toate cazurile), cineva va percepe faptele sanctionabile ca ceva negativ, si nu va decide sa le savarseasca. Omul care resimte placere ucigand alti oameni sau animale nevinovate, sa chinuie si sa violeze, sa provoace suferinta semenilor este bolnav. Aceste ingradiri, nu lezeaza esential libertatea individuala, intr-un regim democratic. Poti trai linistit si fara sa dai in cap la altii. Insa exista o limita, a libertatii de decizie a fiecaruia dintre noi. In multe cazuri, deciziile ne sunt impuse de alte persoane (familie, prieteni, colegi, etc.), prin indemnuri inspre o anumita actiune, prezentarea unei actiuni viitoare ca fiind ceva pozitiv si dezirabil, apel la mila noastra, argumentari, propaganda, etc.

Totusi, ca cineva sa ne controleze in totalitate, ar insemna sa intre in corpul si creierul nostru,sa ne anuleze constiinta si sa ne controleze ca pe o masina cu telecomanda. Nicio fiinta omeneasca nu este capabila de asa ceva. Tot ce poate face cineva este sa incerce sa ne controleze deciziile prin cuvinte (pe cale exclusiv verbala), sau, in cazuri extreme, prin pedepse corporale.

Insa suferim nu doar de pe urma deciziilor luate pe baza liber-arbitrului, ci si pe baza deciziilor luate la un nivel superior. Exemple au existat: In timpul regimului nazist, milioane de oameni au suferit din cauza deciziilor luate de conducatorii germani de atunci in Europa ocupata. La Hiroshima si Nagasaki, japonezii au resimtit o distrugere cumplita, datorata deciziei presedintelui american. Resimtim din plin criza financiara,datorita deciziilor unora de a folosi bani inexistenti. Alte exemple sunt la un nivel mai mic: atunci cand un om este batut de un golan care decide sa il pedepseasca pentru te miri ce vina. Sau o fata care sufera un viol datorita deciziei unui barbat de a savarsi acest act.

Insa aceste evenimente sunt recurente. Nu ii putem controla pe cei din jur, si nici nu putem sa le prevedem in totalitate deciziile lor. Nici nu putem evalua sau preveni impactul pe care acestea le vor avea asupra noastra. Asta nu inseamna insa ca trebuie sa fim mai putin responsabili atunci cand luam o decizie in masura de a-i afecta (si) pe altii. Nici nu rezolvam nimic acuzandu-i mereu pe cei din jur pentru tot. Gandirea trebuie sa fie eliberata de orice constrangere, deoarece este singrurul nostru dar pe care niciun regim politic nu a reusit sa il controleze. Imaginatia nu are limite, daca e insotita de o gandire libera. Orice decizie trebuie sa tina cont de ratiune, dar si de sentimente, de dorinte, de ceea ce vrem sa facem si unde vrem sa ajungem, chiar daca pare prea mult, sau neobisnuit, sau nonconformist. Nu trebuie sa ne impunem limite artificiale deciziilor pe care le luam. In final, nu ramanem cu deciziile pe care le-am luat, ci cu cele pe care le-am pus in practica, pe care le-am urmat!

Victor Titimas, Dej

Norocul meu că a sunat telefonul şi m-a trezit din acest coşmar. Totuşi, m-am ridicat din pat cu o nesiguranţă şi teamă de parcă eram în casa altcuiva. Nu ştiu ce să fac, visul acesta mi-a marcat ziua şi parcă mi-e frică să ies din casă.

Pe acordurile melodiei de mai jos încerc să înţeleg ce a însemnat visul şi să găsesc curaj să infrunt şi ziua de azi …

Lucky13