“Să visăm împreună”

Nu ştiu dacă oricine din viaţa noastră se poate numi prieten. Dar în orice caz cei pe care îi şti de ceva timp, şi cu care ai împărţit diferite bucurii sau supărări, se pot numi aşa. Iar prieten nu este doar acela pe care îl poţi vedea zilnic, nu e neapărat un vecin sau coleg de la şcoală. Aşa se întâmplă că şi cei care sunt la o anumită depărtare de tine, se pot numi prieteni. Şi uneori chiar prieteni MULT mai apropiaţi decât cei din blocul/şcoala ta. Aşa se întâmplă să am şi eu prieteni din diferite părţi ale ţării. O dată cu blogul sau nu numai am cunoscut oameni foarte de treabă, oameni de gaşcă. Cu unii m-am întâlnit şi dincolo de ID de Mess sau blogul de faţă.

Dovadă sunt Claudiu (Braşov), Ionuţ (Suceava) şi Sabin (R.Vâlcea). Ei bine pe Sabin nu l-am cunoscut pe blog, ci altundeva … tot în online. Pe vremea aceea era un copil de 12-13 ani. L-am întâlnit şi în realitate de vreo 3 sau 4 ori. A oprit prin Alba Iulia când a fost în concediu cu părinţii lui. Nu sunt doar ei cei pe care i-am întâlnit în online, sunt şi cei o sută şi ceva ce şi-au spus măcar o dată povestea lor pe ID blogului “Să visăm împreună”. Am spus că “CINEVA te ascultă”, nu? Eu zic că aşa a fost. Am vorbit doar de cei trei pentru că pe ei i-am cunoscut şi în realitate, dincolo de online. Deci cum spuneam, Sabin, puştiul de atunci care (chiar dacă în ochii mei tot “puştiu” a rămas) a mai crescut între timp, şi a devenit un adolescent. Sunt ceva ani de atunci.

Ideea este că acum, după mult timp, a primit de la mine un “IGNORE”, ca să folosesc limbajul “mesengerian”. Şi la propriu şi la figurat. Eu am obişnuit să glumesc de multe ori cu el, de multe ori l-am făcut “puştiu”, de multe ori am făcut diferite glume mai mult sau mai puţin agreabile. Şi niciodată nu s-a supărat. Pentru că ştia că GLUMESC. Şi ştia de glumă. Astăzi însă, lucrurile stau cam diferit. S-a schimbat. Nu mai este puştiul ăla de l-am cnoscut eu. Ba chiar, este mai irascibil, şi mai “nervos”. Nu te-am cunoscut aşa puştiule. Şi când te-am făcut “puşti” nu m-am considerat exagerat de mare în comparaţie cu tine. Şi nici nu te-am JIGNIT, aşa cum te-ai simţit probabil azi. Dovadă este şi Claudiu, pe care, deşi are 21 de ani, l-am făcut în nenumărate rânduri “copile”. E o formulă de adresare, şi nu e un “mişto”. Nu aş îndrăzni niciodată să te iau la mişto, puştiule, pentru că îmi eşti unul din cei mai dragi prieteni. Nu ai fost tu cel care, deşi nu aveaţi programată o oprire la Alba Iulia, i-ai rugat pe părinţii tăi să rămâneţi o noapte aici? Să ieşim la un suc? Şi aţi rămas. Aşa am cunoscut-o şi eu pe mama ta cu care am vorbit de mai multe ori pe messenger. O femeie extraordinară pe care am respectat-o şi o să o respect mereu. Nu ai fost tu cel care atunci când a plecat în străinătate în excursie, m-ai sunat în gara din Alba Iulia să vin să ne vedem? Nu ai fost tot tu acela care atunci când te-ai întors din Polonia (cred, nu mai ştiu exact dacă în Polonia ai fost) m-ai chemat din nou în gară? Şi chiar ai o poză din gară, dacă ţi minte. Cum crezi că aş îndrăzni eu să îmi bat joc de tine sau măcar să te jignesc? Întotdeauna când am vorbit, am încercat să te sfătuiesc de bine, nu de rău. NICIODATĂ nu te-am încurajat să faci un lucru rău şi DA, ÎNTOTDEAUNA te-am “certat” când ai făcut o prostie (doar atunci când am şi aflat de ea). Şi atunci când ai zis de motor, am fost foarte îngrijorat, pentru că ştiu ce pericol te poate paşte pe un motor dacă nu eşti atent şi conştient. NICIODATĂ nu am refuzat să stau de vorba cu tine atunci când ai fost supărat sau bucuros. Nici atunci când de supărare spuneai să te “las dracu în pace” că eşti nervos şi după ceva timp îmi spuneai că “scuze, am fost doar nervos, nu am avut nimic cu tine”. Am înţeles asta!

Oricum, păstrează un IGNORE din partea mea, şi asta doar pentru faptul că nu mai şti cum să te comporţi cu oamenii care nu te-au deranjat niciodată, care nu te-au supărat intenţionat. EU nu mai sunt dispus să accept de la ABSOLUT NIMENI comportamente de nesimţit. Dacă cineva nu mai poate să poarte o discuţie civilizată, atunci îmi pare rău pentru el. Întorc capul şi merg mai departe.

Cum e şi cu prieteniile astea “online”. Eddy (Mihai), Diana (colega de pe blogul “PeBalcon”), Alex, Damian, Ruxandra, Mitza, Claudiu, Ciupy, Liviu, Laura, Alexandra, STAR (Alex), Lucicx (se ştiee!), Andreea, Emilia, “O nimeni” (dar întotdeauna cineva, Simona), UnBlogger, Soapta, Cezar, Alex Severin, Damian (din Republică), Raul, Bogdan (Diabeticul), Vali, Ramona, Adi (Guardian Angel), Octavian şi mulţi alţii (cam 180 şi ceva), oameni pe care nu am cum să îi trec cu vederea, deşi sunt ONLINE, sunt cei care cel puţin o dată şi-au spus povestea prin intermediul ID disponibil pe blog. Sunt oamenii care cel puţin o dată au citit măcar un articol al blogului “Să visăm împreuna”. Şi toţi îmi sunt amici, mulţi dintre ei îmi sunt prieteni.

Pace vouă! Ionuţ Soryn